Iconografie bizantina

Iconografia in arta bizantina

O intelegere exacta a artei bizantine presupune o buna cunoastere a bizantinilor insisi. Exista tendinta de a-i considera ca pe un nou popor aparut in istorie si care, in drumul lui, ar fi prefacut in ruine monumentele paganismului. Cei pe care noi ii numim bizantini se socoteau supusi ai Imperiului roman, care isi ducea mai departe existenta, in ciuda faptului ca migratiile ii amputasera provinciile apusene, si nu le-ar fi trecut prin gand sa foloseasca, asa cum facem noi, expresia "Imperiul roman de rasarit".

Nu este deci de mirare sa gasim, in civilizatia bizantina si mai ales in arte, o trainica mostenire din epoca romana.

Arta bizantina a purtat pecetea imperiului autocratic, crestin si greco-oriental in sanul caruia a inflorit. Functia sa esentiala a fost aceea de a exalta maretia supranaturala a imparatului si a bisericii, de a crea cadrul somptuos in care se desfasurau liturghiile lor, de a ilustra prin imagini natura divina a misiunii lor, de a furniza obiectele necesare celebrarii ritualului. Nu este o arta a ratiunii si a realitatii, ci a transcendentei si a fastului, o arta care trebuie sa uluiasca si sa insufle respect supusilor, credinciosilor si popoarelor invecinate. Acest caracter imperial este una dintre trasaturile care o deosebesc cel mai net de celelalte arte , cum ar fi cea romanica si cea gotica.

Unele opere vor avea o armonie si un echilibru clasic, altele o vehementa patetica. Aici va predomina simtul unui colorit mangaietor, dincolo de gustul pentru linia eleganta.

Mai departe, iconografia o putem defini ca disciplina care se ocupă cu studiul operelor realizate în diverse arte plastice; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc.

Iconografia, cultura și arta bizantină au constituit instrumentul de propagandă a religiei creștine, dar și a puterii imperiale,  aveau rolul de a impresiona, de a înălța sufletul către divinitate.Exista o artă oficială închinata bazileului și elaborată la curtea de la Constantinopol și mai exista o componentă populară, specifică mediilor formate din călugări și oameni simpli, care era promovată de mănăstiri și de școli locale, păstrarea regulilor și canoanelor care determină stabilitatea artei și lipsa ei de libertate creativă și fantezie. Cu rare excepții, artiștii bizantini sunt anonimi, conservatori, păstrători ai regulilor odata stabilite. Orice inovație adoptată devine regulă, ceea ce explică evoluția înceată și fără salturi a întregii arte.Dincolo de un numitor comun,iconografia ca mijloc de exprimare în, pictura, există în plan local trăsături de individualizare, specifice diferitelor școli și centre existente pe teritoriul imperiului.

In toate epocile istorieie artei bizantine ,fresca a fost folosita alaturi de mozaic in decoratia bisericilor si mandoua aceste tehnici au adoptat aceleasi teme iconografice,Ecoul iluzionismului,naturaletea detaliilor,lirismul expresiei figurilor,siguranta si dezinvoltura tusei,confera acestui ciclu pictural caracterul de moment de referinta pentru arta bizantina.Temele specifice artei bizantine si modalitatea de reprezentare a lor au suferit o influenta orientala evidenta.

Mozaicul ca gen de arta , in perfecta concordanta cu estetica ce fundamenta creatia artistului bizantin – prin mijlocirea caruia stralucirea luminii si a culorilor apropia spiritul de perfectiunea invizibila, spre beatitudine si extaz.Avandu-si originile din mozaicul roman din epoca tarzie,mozaicul bizantin se va indeparta foarte curand de spiritul realist al acestuia ,folosindu-se de imagini solemne plasate pe un fond de aur pentru a sugera supranaturalul credintei.Estetica acestui gen de arta este conditionata de natura materialului intrebuintat si de tehnica impusa de acesta.Mozaicul favorizeaza prin insasi natura sa o linie de contur inchisa si rezolva corpurile in pura suprafata. – in timp ce stralucirea sa luminoasa glorifca continutul vizionar si imaterial,spiritual ,al imaginii.Doua sunt abilitatile tehnice ale mozaicistilor bizantini,pe care acestia exalta vivacitatea si vitalitatea luminoasa a imaginilor: folosirea curbaturii in valuri a peretelui plan,si o usoara inclinare spre sursele de lumina si spre in jos,spre punctul in care este plasat privitorul.
Aflindu-se in aceasi arie a perioadei bizantine,manuscrisele aveau scoarte ferecate in aur si argint aurit cu bogate ornamente in relief. De cele mai multe ori des aplicau piatre scumpe, placi de ivoriu sau de sidef.Bizantinii au tesut si covoare cu motive geometrice ori cu elemente stilizate din fauna si flora, de o mare varietate si o mare bogatie de culori.In arta bizantina, de asemenea, au fost lucrate broderii cu scene religioase dupa picturi executate de mesteri iscusiti.Fildesul s-a folosit pentru obiecte mici de podoaba si de cult.O mare intrebiuntare a avut aurul si argintul, ca si emailul,ceramica